Forsaken Blog

Salut.
Drace, e ceva vreme de la ultimul post.
S-au intamplat o groaza de tampenii de cand n-am mai dat pe aici...Ajung si acolo.
Mereu mi-a placut sa ma joc cu oamenii. Ii citesc imediat si stiu cum sa-i starnesc, stiu cu ce sa-i "alimentez" sa-i duc unde vreau eu.
De la sociopatul care sperie copiii in autobuz la tipul ala simpatic care teoretic n-a inteles gluma.
De la centrul universului la un ciudat. De la "ala mic" la the bigger man.
De la un fraier la un bataus.
De la poet la insensibil. Am o paleta intreaga de Cosmini.
Intrebarea e: cunoaste cineva nuanta originala?
Stiu ce-i tine pe oameni la linie si ce-i face sa cada mai tare atunci cand trebuie. 
"Hraneste-i cu iluzii si nu vor stii ca mor de foame." - Charles Dickens
De ce spun asta?
Pentru ca "sistemul" meu infalibil...nu prea e asa.
Am fost la o bere si a trebuit sa dau reboot.
Atat de tare am cazut de pe...tronuletul meu de rege peste idioti incat m-a costat un Dunhill.
UN DUNHILL!
L-am aprins de la filtru. Atat de tare ma doare curu'.
Tipa asta mi-a spart "Timidul", "Ganditorul" si "Guralivul"(asta-s eu...cand vreau) intr-o ora sau asa.
3 scheme prin care eu ii cunosc pe ceilalti mai bine. Frate, nici psihologul n-a trecut de ganditor si pustoaica l-a taiat ca pe branza.
Ori e foarte nebuna...ori foarte buna.
M-a pus la locul meu de nu m-am vazut. Nu stiu cum. Nu stiu daca intentiona asta, dar mi-am luat o sapuneala metafizica de abia am mai vazut cum sa ies.
De aici si titlul postului. A fost un bitchslap/cheap shot/lovitura sub centura/ KO la puncte cum vreti voi dar...
mi-a placut.
Hei, viata iti da provocari cand te astepti la cu totul altceva.
Apropo de cu totul altceva.
Felicitari lui Alex. In sfarsit i-au crescut coite. A da, si-o prietena.
Bine, maestre!
Huh, n-am mai facut un biliard de mult...
Desemenea am scris prima mea povestire -- mini-nuvela, nu stiu ce e.
Dar am facut-o!
A fost "Primul pas in Limbus". Si cum propriul nume indica vor mai fi si alti "pasi".
Nu ma mai lungesc maine e zi mare...5 mai...uhm, cacat tot nu stiu sa fac emoticonul care fluiera.


Oricum, ne mai auzim.
Cosmin.

Încă odată am apăsat pe bookmarkul anonim, însemnat cu un ”B” digital pe fond portocaliu.

Si-a mai trecut o saptamana.
Si ninge.Si nu se mai opreste.Si cica dureaza o eternitate iarna anu' asta.
Ma simt din ce in ce mai dezamagit de incalzirea globala.
Unde mortii ei e primavara aia lunga?Vara ca un iad,toamna ca primavara si aurolacii fericiti ca a nins o saptamana pe an?In special primavara aia lunga!
Ne-au mintit oamenii de stiinta. Hai sa facem proteste!!
Daca planeta ar fi putin mai proasta si n-ar incerca sa se raceasca singura poate as invata si eu mai multa geografie.
Neah.As invata la fel de mult.Ma rog, putin.Whatever.
In fond, toti revenim la ceea ce suntem fundamentati sa fim.
Sunt, intr-un mod bizar,prea sociologic azi.Dar, hei asta mi se da bine.Ma puteti invinovatii?
Probabil ar fi trebuit sa ma inscriu la olimpiada aia, ca la cum imi merge mintea despre cat de cretini suntem, oamenii,as face un tratat nu o amarata de lucrare de faza nationala.
Dar cum am zis suntem stupid de recursivi.Si eu nu sunt o exceptie.
Am zis ca ma las de fumat,am zis ca slabesc,am zis ca ma pun pe invatat...si o tona de alte chestii.
Si de fiecare data cand incerc...ma plictisesc.Si revin la obiceiurile care nici macar n-au avut timp sa se invecheasca.
Nu pentru ca as fi slab.O da,daca Dumnezeu ar exista ar stii ca testiculele mele reprezinta cel mai dur metal existent,dar sunt comfortabil.
Cred ca mentalitatea mea de "carpe diem" ineficient m-a afectat destul de mult.
Prefer satisfactia momentana in fata celei de lunga durata.
Din unele puncte de vedere e de-a dreptul stupid,din altele,stiti prea bine ca am intotdeauna dreptate.
De unde a plecat asta?
Hmmm,cred ca de la faptul ca m-a intrebat cineva de ce prefer o cola acum si nu patratele in 2 luni.
I-am raspuns "Cosmin.Incantat."si dupa fata n-a inteles.
La mine mereu a fost vorba de motivatie.
Motivatie puternica => determinarea supraomului.A mea, ce sa mai...
Degeaba imi spui ca pot avea plamanii sanatosi peste 20 de ani cand eu consider ca ziua de azi e cel mai bun cadou pe care-l pot primi.
Sunt un underachiever pentru ca nu traiesc maine,scriu acum.
Si cel mai bun lucru la care pot spera e sa reusesc sa-mi stapanesc dorinta patologica de a-mi face probleme doar ca sa ies din ele sa-mi arat ce mare geniu sunt.Doamne fereste sa fiu si eu linistit!
Absolut mereu ne vom intoarce la ceea ce suntem.Dar daca suntem norocosi vom intalni oameni alaturi de care,uneori, ne vom intoarce acolo si alteori, sa zicem ca au destinatii mai bune pentru o vacanta.
N-ar trebui sa incercam sa pastram distanta sau sa ne agatam de alte persoane care credem ca ne vor lasa in pace pentru ca nu ne inteleg;
asta pentru ca cel mai bun gand intr-o zi noua e ca ai cu cine sa-ti bei cafeaua.
Mai devreme sau mai tarziu,ne vom satura de gustul amar al cafelei solitare.


Si a fost o incheiere a la Scrubs.
Cosmin.




PS: Ca tot ziceam de recursivism,inchei cu o melodie. As fi pus Stereohearts care ma obsedeaza de vreo 2 zile, dar imi place mai mult asta:)

Complexul revoluționarului împotmolit în zăpadă.


Ninge.
Copacii sunt albi,drumul e alb...
Totul e altceva.Totul mai puțin voi.
Mi se topesc fulgi pe ochelari,
lumea-i un caleidoscop
alb.
Mi se topesc fulgi pe limbă,
cuvinte noi definesc un gând vag.
Vă ascundeți ochii,vă acoperiți urechile
degeaba alergați,
toți știm ce gust anafilactic are zăpada.
Dar eu merg.Merg singur.
Mă las purtat de viscol;
mi se definește silueta negră între fulgi.
Și eu sunt altceva.
Mă las purtat de viscol...
Și dacă e să mă pierd în trivialitatea
unei destinații comune,
zăpada albă,vântul rece
și gândurile vagi îmi mătură poteca.
Zăpadă,de ce fug de tine toți în grabă?
Zăpadă,ne albești și dacă ne opunem.




Tablou de iarnă
                  George Bacovia


Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...


E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.


Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetată...




PS:

Yeah,baby!


A trecut ceva vreme.Dar hei, cine nu mai uită câte ceva din când  în când.
Am senzația că uit ceva...A,da! Uhm se presupune că trebuia sa-mi cer scuze că n-am încheiat anul ăla cu o postare în care vă ziceam la toți de bine, da' eu sunt aici, voi...mă rog eu sunt aici așa că asta e tot ce e important.
Ce s-a mai întamplat?
Well, am fost în vizită la familia mea, am făcut prostii, încă câteva(da geniule știu că-i cacofonie dar am o problemă în ultima vreme - mi se rupe) prostii și câteva prostioare.
M-am întors acasă unde am intrat în hibernare...știți voi,somnul trebuie recuperat.
Acasă...unde toate-s bune și frumoase.
Nu, serios.Toate-s bune și frumoase.
Și cum repetam frenetic asta aseară,faptul că toate-s bune și frumoase mă sperie-n draci.
Nu pentru că aș fi vreun superstițios și „e prea frumos să fie adevărat” sau pentru că aș avea încrederea de sine undeva sub guma de pe talpa teneșilor și stau cu frica-n sân că „de ce mi se întâmplă toate mie?”
Nu.E foarte ca lumea să te poți pune în pat liniștit.Dar e plictisitor.Extrem.
Vreau să spun că mulți ar tăia o jugulară sau ar săpa morminte să-l invoce pe Satan pentru ce am eu acum, dar...
Eu mereu am funcționat după principiul: N-ai probleme?Fă-ți!
Pentru că oricât de matur aș fi devenit în anul ăsta care a trecut.Și credeti-mă că am devenit.Am inteligența emoțională a lui Freud.(Pe care nu încă știu prea bine s-o mânuiesc).
Continuând: pentru că oricât de matur aș fi devenit în anul ăsta...încă sunt același Cosmin care vrea să fie mereu supereroul.Sa salveze situația.Să scoată pe oricine din orice situație disperată. Și ca orice altă acțiune,plăcerea e mai mare când e vorba de sine.
Da' de ce să nu fim sinceri până la capăt, de multe ori așa e. Adică ce v-ați face voi fără Cosmin?
În afară de sănătoși din punct de vedere mintal...
Vorbind de anul trecut...
Mai țineți minte postarea aia cu „chestii pe care vreau să le fac anul ăsta” or some shit? asta mai exact .
Deși dacă stați să verificați, majoritatea chestiilor importante sunt făcute.
Vreau să pun câteva rezoluții și pentru anul ăsta:
-Să descarc discografia completă a celor de la Led Zeppelin (știu că-i piraterie,ipocriților; dar cui îi pasă?).In the process.
-Să termin postul ăsta.Și dacă nu ți-ai dat seama, Sherlock, e tot in the process.
-Să nu-mi fac planuri.
Că-n fond lucrurile nu ies așa cum le-ai plănuit ci așa cum le-ai făcut.
So: „Carpe diem,coaie!”
Deasemenea, vineri facem 4 ani.Da, „4,coaie”.
Pentru noii cititori și cretini: motivul pentru care la arhivă sunt postări doar din ultimii 3 ani este existența unui alt blog,care a funcționat timp de un an și ceva...până i-am uitat parola.Din păcate a coincis și cu faptul că uitasem parola de la mailul cu pricina.
În fine.
Vreau să vă mulțumesc că ați fost...păi, p'aci. Destulă bună educație pentru o seară.
Can't be nice without being a jerk.And you know it, baby!
Deci, „La mulți ani,Forsaken-Blog!”
Pe 27 dau de băut!
Aia da, vă plătiți consumația.:)


Ne auzim.
The one and only: I.


Vă las cu un cover al unei melodii foarte aiurea, cover care a ieșit foarte bine.Și o poezioară despre...să spunem despre claritatea cu care văd lucrurile în ultima vreme.

Hey-ho...
Presupun că a trecut ceva vreme.Presupun pentru că nu prea mai am vreo noțiune de timp.
Ce pot spune?
Între timp a fost faimosul ăla de Bal al bobocilor.A ieșit aiurea,după a mea părere cu mustață. Dar majoritatea minorității care l-a văzut a considerat că a ieșit destul de bine.
Atât de bine încât doa' director ne-a pus în cârcă un proiect pilot. Un fel de afterparty pentru elevii CNNG.
Și asta a ieșit a dracu'de bine. Am fumat cu dumneaei. S-a simțit bine și a zis că în fiecare lună, ăia de la 11D tre'să facă una d'asta.
A fost și majoratul lui Vlad. Și ăsta a ieșit bine.
M-am făcut...bine rău de tot, dar am ajuns acasă pe picioarele mele. Că picioarele mele erau într-o anumită mașină a unui anumit George al unei anumite Claudia, e altă poveste.
Nu știu de ce dracu' mi-am cam pierdut entuziasmul lately. Nu mai scriu. Nu mai gătesc. S-a dus naibii inspirația. Supraviețuiesc pe bază de sandwichuri. Ce-i drept și alea necesită un oarecare interes/ritual culinar și sunt atât de bune cum imbecilii ăia de La Strada nu vor putea face în întregile lor existențe patetice la un loc; sta-le-ar oasele de pui tuturor în gât...
Și din păcate nu mai pot scrie...Sunt într-o prăpastie a ideeilor creatoare.
Sper să-mi revină ideile bune că am tot poluat mediul social cu alea proaste, însă, și trebuie să vă întreb:
- V-ați trezit vreodată și i-ați mulțumit lui Dumnezeu că mă cunoașteți și aveți acces la un asemeneagrad de demență?
Da, știu nu-mi aparține.Dar e epică.
Și o știu pentru că am terminat Scrubs și m-am întors la originiile simțului meu al umorului: ironic,subtil și pentru care îți trebuie o doză mică de materie gri să-l înțelegi. Seinfeld.
E pur și simplu genial. Cu toate că și absurdul comicului din Bored to death (că-cam așa mă simt--avea dreptate Cătu cu spleenul ăla simbolist, îl perpetuez...) e destul de interesant.
Apropo de spleen. De fiecare dată când văd că ninge, fie un viscol nenorocit fie expunerea asta anemică de apă înghețată, asemănătoare cu o mătreață divină nu mă pot abțin să nu-mi amintesc de „Tablou de iarnă” a lui Bacovia.
Și chiar nu știu ce să mai zic; poate zilele de glorie ale acestui blog se îndreaptă cu o viteză alarmantă spre propria-i Apocalipsă.
Și aș fi făcut acum o subtilitate cu „ofuscat” dar Otilia nu dă pe aici așa că n-are rost.
Mă duc să-mi caut interesul prin buzunare.
Ori să beau o cafea reîncălzită uitându-mă la pseudofulguirea asta.

Am auzit că mâine va fi încă un sfârșit al lumii...